ANDREEA BADULESCU – PSIHOLOG DRD

Psih. Drd. Andreea Badulescu
Consilier in psihologia Copilului, cuplului si familiei
Absolvent si cadru didactic asociat al Universitatii din Pitesti
Psiholog autonom autorizat CPR (Colegiul Psihologilor din Romania)
Consilier pe problematica copilului si adolescentului autorizat CPR
Psiholog practicant sub supervizare pe probleme de relationare si organizatorice autorizat CPR
Contact : 0758112211
a.mihaescu@yahoo.com

Este important sa asculti copilul, nu doar sa-l auzi.

Inca de la nastere bebelusii isi comunica trebuintele psihologice si fizice prin intermediul mecanismelor non-verbale, astfel ca, prin fiecare gest voluntar sau involuntar, se transmite un mesaj. Este bine ca acest fenomen al comunicarii sa nu fie dat uitarii nici macar la mult timp dupa buna achizitie a vocabularului.

Oamenii vorbesc dincolo de cuvinte. Este o realitate pe cat de evidenta pe atat de ignorata in viteza existentiala a zilelor noastre. Scoala de la Palo Alto (cel mai important institut pentru studii asupra comunicarii) sustine ca pe 70% din mesajele reale transmise, sunt de natura non-verbala (gesturi, mimica, modificari neuro-vegetative ca transpiratia, inrosirea pielii, dilatarea pupilelor). Subliniez mesaje reale pentru a marca si mai mult diferenta dintre ceea ce vrem sa transmitem si ceea ce comunicam defapt. Un exemplu concret pentru acest caz, este cel al unui copil ce afirma sus si tare (in speranta inconstienta ca asa e mai convingator) „nu imi e frica” , in timp ce privirea evita interlocutorul, mainile se ascund la spate, in buzunar sau se incruciseaza la piept,  diverse microexpresii faciale ce indica defapt ca teama e acolo, nerecunoscuta/neacceptata. Exemplele pot continua la nesfarsit pentru ca, din pacate, situatii de tipul mesaj real vs. mesaj aparent, se intalnesc la tot pasul, indiferent de varsta, cultura, educatie, sex. Motivele pentru care acest fenomen se petrece pot fi diverse, insa cu siguranta teama de a nu fi acceptat pentru ceea ce gandesti/simti, este unul din factorii primari. De cele mai multe ori nici persoanele in cauza nu sunt constiente de ceea ce transmit real, o autoevaluare riguroasa sau experienta de autocunoastere sub indrumarea unui psiholog, poate aduce la suprafata, noi continuturi legate de propria persoana.

Familia joaca rol fundamental in dezvoltarea personala a copilului/adolescentului, e bine sa se tina cont de faptul ca, de cele mai multe ori, copilul este simptomul familiei si a interactiunilor din acesta, nu cauza lor. Nu de putine ori, copilul a fost trimis la psiholog insa ulterior, nu el a avut nevoie de consiliere. Copilul poate fi incarcat inconstient de catre parinti cu dorintele lor neimplinite, cu nevoile sau asteptarile lor personale, ceea ce poate ingradi si dezechilibra dezvoltarea naturala si armonioasa a acestuia. Este important ca familia sa acorde sprijin emotional copilului, sa-l ghideze spre ceea ce este nu cine se doreste a fi.

Psihologia sportului la copii in mod deosebit, poate participa la activarea unor resurse latente/potentialitati nevalorizate pana atunci sau nefructificate optim, din varii motive: necunoasterea acelor capacitati, teama de a depasi limite (teama de esec), diverse bariere de ordin emotional. Psihologul poate interveni in astfel de situatii si, alaturi de acesta, copilul/tanarul sa se descopere intr-o noua lumina. O data demontate falsele credinte despre sine si descoperirea prin experimentare a potentialului sau real, copilul/tanarul poate marca salturi uriase in dezoltarea sportiva dar mai ales, personala.

Rolul psihologului este legat nu numai de depasirea unor bariere mentale, la unii practicanti ai diverselor sporturi sau la sportivii de performanta, dar si la relatiile dintre antrenor si jucator, la relatiile din cadrul clubului, inclusiv organizatorice, in promovarea de strategii benefice atat pentru individ in parte cat si pentru colectivul sportiv. Psihologul pe problematica infantila si adolescenta, participa alaturi de client la identificarea si intelegerea patternurilor malfunctionale si maladaptative in relatia cu sine si cu persoanele din jur, ce impiedica dezvoltarea armonioasa psihologica (uneori chiar si cea fizica). Psihologul ofera suport emotional in descoperirea solutiilor potrivite clientului (identificand si rezolvand cauza, implicit efectul va fi altul). Psihologul poate interveni ca intermediar intre client si familia/persoanele semnificative lui conducand discutiile spre un limbaj comun, pentru o cat mai buna exprimare si intelegere reciproca, intre parti.

Increderea in sine este cheia unei atitudini pozitive, premisa a succesului incontestabil. Pentru achizitionarea acesteia este nevoie de cele mai multe ori de un efort sustinut, constient, atat al copilului/tanarului cat si a familiei acestuia si/sau a persoanelor semnificative lui. Neincrederea in sine vine din minima cunoastere a propriei persoane, a ceea ce poate face, a ceea ce nu poate face (in mod real), a parametrilor caracterizanti. Cand drumul spre sine pare alambicat, dificil de parcurs de unul singur, a apela la sprijinul unui psiholog se poate dovedi de mare folos, acesta participand ca ghid-oglinda alaturi de clientul sau, alianta terapeutica stabilita intre psiholog si clientul sau putand fi factorul major spre dezvoltarea personala.

Psihologul nu aude ci asculta. Nu judeca ci intelege. Nu sfatuieste ci te ajuta sa-ti gasesti propriile maniere actionale.